Cutremurele formează depozite de aur

Aurul solid poate fi depozitat în scoarţa Pământului „aproape instantaneu” în timpul cutremurelor, a concluzionat un studiu publicat recent.

Aurul se formează atunci când un seism deschide o cavitate plină cu fluid în scoarţa pământului, cauzând o scădere bruscă de tensiune, susţin cercetătorii australieni care au realizat acest studiu. 

În schimb, fenomenul determină fluidul să îşi mărească volumul rapid şi să se evapore, iar asta face ca orice particulă de aur care era dizolvată în fluidul respectiv să se „precipită aproape imediat”. 

„Prin urmare, cutremurele repetate pot duce la construirea depozitelor de aur”, au explicat autorii lucrării. 

Cercetătorii au declarat că mare parte din aurul din lume a fost derivat din filoane de cuarţ care s-au format acum trei miliarde de ani, în timpul perioadelor geologice de consolidare a munţilor.  Filoanele s-au format în timpul în timpul cutremurelor, dar magnitudinea fluctuaţiilor de presiune sau modurile în care acestea au determinat mineralizarea aurului nu au fost cunoscute. 

În studiu, oamenii de ştiinţă au folosit un model numeric pentru a simula scăderea de presiune experimentată în timpul unui cutremur, într-o cavitate umplută cu fluid dintr-o falie. 

Astfel, ei au găsit răspunsul unei întrebări adresate cu mult timp în urmă cu privire la resursele de aur: cum este posibil ca dintr-o stare dizolvată, aurul să ajungă în una solidă care să permită mineritul?

Cercetătorii susţin că trepidaţiile singulare nu generează depozite de aur viabile.

Pentru a forma un filon cu un depozit 100 de tone de aur ar dura mai puţin de 100.000 de ani, au considerat oamenii de ştiinţă. 

În curând ne vom putea „instala” în creier noi capacităţi şi experienţe

O nouă cercetare sugerează că am putea învăţa sarcini complexe depunând doar un efort conştient minim, cam aşa cum făcea Neo în Matrix.

Problema, însă, este aceea că spre deosebire de Neo, noi putem deveni maeştri în arte marţiale prin simpla introducere a informaţiilor în creier. Noi trebuie să depunem efort şi să sacrificăm timp pentru a dezvolta noi aptitudini. 

Cercetătorii de la Universitatea din Boston, în colaborare cu Japan's ATR Computational Neuroscience Laboratories, au creat o metodă numită decoded neurofeedback prin rezonanţă magnetică funcţională. Această metodă induce un model de activare preînregistrat în anumite arii vizuale ale cortexului vizual, zone care ar putea să producă acel model de activitate cerebrală prin procese obişnuite de învăţare. 

Ulterior, oamenii de ştiinţă au realizat teste pentru a observa dacă repetarea modelelor fRMN cauzau îmbunătăţirea performanţelor caracteristicilor vizuale. 

Rezultatele experimentelor au demonstrat cu succes că, prin cortexul vizual al unei persoane, rezonanţa magnetică funcţională poate fi folosită pentru transmite modele de activitate care se potrivesc cu o stare cunoscută anterior. Mai mult, datele despre comportament obţinute după şi înainte de exerciţiile de neurofeedback au arătat o îmbunătăţire a performanţelor vizuale, mai ales atunci când subiectul nu erau conştienţi de natura informaţiilor pe care le învăţau. 

În concluzie, există posibilitatea ca în viitor să folosim astfel de tehnologii pentru a învăţa să cântăm la pian, pentru a reduce stresul mental sau chiar pentru a fi capabili să practicăm arte marţiale fără a depune prea mult efort. 

Dispută spaţială: unde se află, de fapt, naveta spaţială Voyager 1?

NASA, agenţia spaţială americană, afirmă că nu este de acord cu afirmaţiile făcute într-un studiu ştiinţific recent în care se arată că naveta Voyager 1 a părăsit sistemul solar, anunţând că raportul este „prematur”.

Oamenii de ştiinţă aşteaptă cu nerăbdare semne care să ateste că naveta lansată în 1977 pentru a studia planete a devenit primul obiect conceput de om care părăseşte graniţele sistemului nostru solar.

O lucrare ştiinţifică ce descria modul în care Voyager 1 a părăsit sistemul solar a fost publicată pe site-ul American Geophysical Union. În cercetare se arăta că Voyager 1 „pare să fi călătorit dincolo de influenţa Soarelui nostru, ieşind din heliosferă”, bula de particule magnetice cu sarcină ce înconjoară sistemul solar.

Cercetătorul Bill Webber, unul din autorii articolului, a recunoscut că locaţia exactă a navetei spaţiale – fie că aceasta se găseşte în spaţiul interstelar sau într-o regiune necunoscută dincolo de sistemul solar – este încă incertă.

„Voyager 1 se găseşte în afara heliosferei, cred eu”, a declarat Webber, profesor de astronomie la Universitatea New Mexico din Las Cruces. „Ne aflăm într-o regiune nouă. Şi tot ceea ce măsurăm este diferit şi incitant”, a mai spus cercetătorul.

La scurt timp după ce studiul a fost publicat, purtătorul de cuvânt al NASA a contestat afirmaţiile omului de ştiinţă, declarând pentru AFP că raportul este „prematur şi incorect”.

Echipa de cercetători ce gestionează misiunea Voyager a raportat în decembrie 2012 că naveta se găseşte într-o regiune nouă, supranumită „autostrada magnetică”, dar nu au fost încă observate modificările din câmpul magnetic care să ateste că naveta a părăsit sistemul solar, anunţă NASA.

„Echipa Voyager este la curent cu cercetările care anunţă că naveta a părăsit sistemul solar”, a comentat Edward Stone, cercetător din cadrul proiectului Voyager ce se desfăşoară la California Institute of Technology.

„Membrii echipei ştiinţifice Voyager sunt cu toţii de acord că Voyager 1 nu a părăsit încă sistemul solar şi nici nu a atins spaţiul interstelar”, a mai spus Stone.

„O schimbare în direcţia câmpului magnetic este ultimul indicator ce atestă atingerea spaţiului interstelar, iar această schimbare de direcţie nu a fost observată”, a adăugat specialistul.

Voyager 1 şi Voyager 2 au fost lansate în 1977 într-o misiune de studiere a planetelor. Ambele nave au continuat să călătorească, urmând să părăsească la un moment dat sistemul solar.

Oamenii de ştiinţă urmăresc cu atenţie de câteva luni indiciile care să ateste faptul că Voyager 1 a părăsit sistemul solar, iar majoritatea cercetătorilor au estimat că acest lucru urmează să aibă loc în următorul an sau, cel mai târziu, peste doi ani.

NASA descrie Voyager 1 – ce se găseşte acum la 18 miliarde de kilometri de Soare – şi naveta Voyager 2 drept „cei mai îndepărtaţi reprezentanţi activi ai umanităţii şi ai dorinţei sale de a explora”.

Ambele navete poartă la bord discuri de fonograf placate cu aur şi dispozitive care să permită folosirea lor.

Acestea conţin 115 imagini cu viaţa de pe Terra, sunetele emise de balene, tunete, sunetul mării, saluturi în diferite limbi şi mesaje tipărite scrise de fostul preşedinte american Jimmy Carter şi fostul conducător al ONU Kurt Waldheim.

Unul dintre cele mai solide materiale naturale va face telefoanele mobile imposibil de distrus sau zgâriat

Safirul sintetic – un material folosit ca armură transparentă pe vehiculele militare – ar putea deveni suficient de ieftin pentru a înlocui sticla specială folosită în prezent pentru telefoanele mobile. Acest lucru ar duce la realizarea unor ecrane care nu se sparg atunci când sunt scăpate şi care nu pot fi zgâriate de chei şi nici măcar în urma impactului cu cimentul.

Safirul, o formă cristalină a oxidului de aluminiu, nu va fi probabil la fel de ieftin ca Gorilla Glass, materialul durabil produs de compania Corning ce este folosit în prezent pentru a produce ecranele iPhone şi ale altor smartphone-uri. Un display de tip Gorilla Glass costă aproximativ 3 dolari, pe când un display din safir costă de 10 ori mai mult. Cu toate acestea, experţii preconizează că în câţiva ani costul unui ecran de safir va scădea sub 20 de dolari, ca rezutlat al competiţiei şi al tehnologiei îmbunătăţite. Deoarece safirul este mult mai performant decât sticla, acest preţ ar putea să fie suficient de scăzut pentru a face acest material competitiv.

Safirul este mai solid decât oricare alt material natural cu excepţia diamantului. Unele măsurători sugerează că este de trei ori mai puternic decât Gorilla Glass şi totodată de trei ori mai rezistent la zgârieturi. Din acest motiv, compania Apple foloseşte safirul pentru a proteja camera de pe iPhone 5. Eric Virey, analist la compania de cercetări de piaţă Yole Développement, afirmă că toate companiile importante din domeniul telefoniei mobile iau în calcul folosirea safirului în locul sticlei. „Sunt convins că unele companii vor începe să lanseze în 2013 un telefon cu safir destinat pieţei de lux”, a comentat Virey.

O altă metodă ar putea consta în laminarea unui strat ultrasubţire de safir cu un alt material transparent mai ieftin, lucru ce ar permite menţinerea avantajelor safirului, dar la un cost mult mai apropiat de cel al display-urilor din sticlă.

În acest scop, compania GT Advanced Technologies din New Hampshire, SUA, lucrează la conceperea unei metode de producere a unor straturi de safir mai subţiri decât un fir de păr uman, cu mult mai subţire decât stratul de 1 mm de sticlă folosit în prezent la telefoane mobile. De asemenea, compania americană foloseşte o strategie nouă pentru a reduce costul producerii safirului sintetic.

Reprezentanţii companiei sunt mai optimişti decât Virey, estimând că display-urile din safir ar putea costa de doar 3-4 ori mai mult decât cele din Gorilla Glass. Reprezentanţii firmei americane afirmă că preţurile vor scădea pe măsură ce GT îşi va îmbunătăţi furnalele. Alte companii care lucrează la reducerea costului safirului sunt Rubicon Technologies din SUA, Monocrystal din Rusia şi Sapphire Technology din South Korea.

De asemenea, Corning, compania ce produce Gorilla Glass, anunţă că va lansa anul acesta o nouă versiune a materialului ce este de două ori mai rezistentă la zgârieturi.

Aşadar, viitorul promite să ne aducă telefoane mult mai solide şi mai rezistente la zgârieturi.

Cum scapi de o melodie care ţi-a rămas în minte? Oamenii de ştiinţă au o soluţie

Cu toţii am trecut prin această experienţă neplăcută: o melodie ce se „infiltrează” în mintea noastră şi se repetă în continuu, fără a o putea elimina. Acum, oamenii de ştiinţă afirmă că au identificat o soluţie prin care putem să scăpăm de „torturile muzicale”.

Cercetătorii afirmă că cea mai bună metodă prin care putem să scăpăm de această problemă este să rezolvăm câteva anagrame dificile. Specialiştii afirmă că acest lucru va duce la eliminarea melodiilor enervante din memoria funcţională, permiţând înlocuirea lor cu alte gânduri mai plăcute.

Totodată, experţii avertizează să nu încercăm ceva prea dificil, pentru că riscăm ca melodiile să revină în minte. Dacă nu sunteţi dispuşi să purtaţi după dumneavoastră o carte de anagrame, specialiştii recomandă un roman bun.

„Secretul este să identificaţi ceva care să reprezintă o provocare, dar nu una extrem de dificilă”, a explicat dr. Ira Hyman, un psiholog la Universitatea Western Washington care a efectuat această cercetare. „Dacă sunteţi implicat cognitiv, acest lucru limitează abilitatea melodiilor enervante de a vă intra în minte”, afirmă Hyman.

„Lucrurile pe care le putem face automat, precum condusul sau mersul, nu folosesc pe deplin resursele cognitive, astfel că rămâne suficient spaţiu pentru «casetofonul» mental care ne deranjează”, explică expertul.

„Dacă faceţi ceva prea greu, în schimb, atunci creierul nu va fi captivat şi muzica poate reveni. Trebuie să identificaţi o provocare potrivită, ce nu lasă prea mult spaţiu cognitiv disponibil. Provocările diferă de la persoană la persoană”, a mai spus doctorul Hyman.

Echipa de cercetători condusă de doctorul Hyman a efectuat o serie de teste pe voluntari folosind melodii populare pentru a identifica modul în care acestea rămân „blocate” în memoria pe termen lung.

Voluntarii ascultau diferite melodii ale The Beatles, Lady Gaga sau Beyoncé în timp ce încercau să rezolve cu un creion un labirint desenat pe o foaie de hârtie. Cercetătorii au descoperit că pot să „programeze” astfel melodiile în mintea participanţilor, ce urmau să se repete de-a lungul zilei următoare.

Apoi, cercetătorii au testat dacă rezolvarea unor anagrame sau ale unor jocuri Sudoku ajută la reducerea „melodiilor din minte”.

Rezultatele au arătat că jocurile Sudoku pot preveni apariţia „melodiilor din minte”, însă dacă jocurile erau prea dificile, melodiile continuau să revină în mintea voluntarilor.

Anagramele au obţinut o rată de succes mai mare, iar cele formate din cuvinte de 5 litere erau cele mai eficiente.

„Sarcinile verbale, precum rezolvarea anagramelor sau lecturarea unui roman bun, par să fie foarte eficiente în a elimina melodiile din minte”, a explicat doctorul Hyman, care intenţionează acum să folosească tehnici similare pentru a vedea dacă sunt eficiente în evitarea gândurilor negative provocate de anxietate sau de diferite obsesii.

„Refrenele melodiilor tind să ne rămână în minte pentru că sunt părţile melodiilor pe care le cunoaştem cel mai bine, dar nu ştim pe de rost toate versurile. Astfel, cântecul rămâne neterminat, iar gândurile neterminate prezintă şanse mai mari de a ne reveni în minte”, explică specialistul.