Surpriză: Pământul „organizează” câte o extincţie totală la fiecare 60 milioane ani

O echipă de oameni de ştiinţă americani a descoperit că, la fiecare ciclu repetitiv de 60 milioane ani, biodiversitatea planetei noastre scade extrem de mult, apropiindu-se de limitele extincţiei. Straniul ciclu al extincţiilor ar fi început acum circa 500.000.000 ani, fiind influenţat de un fenomen geologic în urma căruia mişcările scoarţei terestre afectează adâncimea oceanelor şi, implicit, varietatea speciilor animale şi vegetale.

Cheia pentru descoperirea misteriosului fenomen o reprezintă, în opinia fizicianului Adrian Melott din cadrul Universităţii din Kansas, SUA, izotopul stronţiu-87. Acesta este unul dintre cei patru izotopi stabili ai elementului stronţiu, cu toate că este mult mai rar (7%) decât stronţiu-86 şi stronţiu-88.

Cercetătorii Richard Bambach, Kenni D.Petersen şi John M. McArthur, au descoperit că în fosilele vietăţilor marine concentraţia de Sr-87 în raport cu cea de Sr-86 creşte la fiecare 60 milioane ani, în concordanţă cu valurile extincţiilor.

Conform profesorului Mellot, singura modalitate prin care stronţiul-87 este produs în natură constă în descompunerea radioactivă a elementului rubidiu. Se cunoaşte faptul că rubidiul este prezent în rocile magmatice din scoarţa terestră, deci urmele de stronţiu-87 indică faptul că se întâmpla ceva cu rocile magmatice la fiecare 60 milioane ani: un anumit eveniment duce la eroziunea masivă a acestor roci şi astfel ajung în oceane mari cantităţi de Sr-87, care se păstrează în fosilele marine.

Cercetătorii avansează ideea conform căreia mişcările tectonice ale continentelor determină ridicarea scorţei terestre în anumite regiuni; acest fenomen expune rocile magmatice unei eroziuni mai intense, dar duce şi la scăderea adâncimii apelor oceanice, mai ales în zonele de coastă, determinând extincţia a numeroase specii.

Periodicitatea fenomenului îi face pe pe cercetători să avanseze ideea unui "puls al Terrei" determinat de procesele de convecţie din interiorul planetei, dar este vorba despre un fenomen încă puţin înţeles, care îi intrigă pe cercetători.

Transplantul de creier ne-ar oferi viaţa veşnică?

Mintea umană ar putea fi descărcată şi întrodusă în memoria roboţilor în mai puţin de 10 ani, permiţându-le oamenilor să trăiască veşnic, susţine un antreprenor rus, care afirmă că a angajat 100 de oameni de ştiinţă pentru a realiza proiectul, numit “Avatar”.

"Acest proiect ne poate duce pe drumul nemuririi. O persoană cu un avatar perfect va fi capabilă să continue să facă parte din societate. Proiectul se adresează oamenilor care nu vor să moară", a declarat Itskov, antreprenorul media care a iniţiat proiectul. "Înţeleg că provocarea este foarte mare pentru oamenii de ştiinţă, dar eu cred în ceea ce voi (occidentalii, n.r.) numiţi Visul American. Dacă îţi dedici tot timpul şi energia unui singur lucru, ai şanse să devină realitate," a adăugat omul de afaceri.

Itskov are în vedere, într-o primă etapă, realizarea unui transplant de creier, prin metode chirurgicale, de la om la robot, în următorii 10 ani.

El speră ca, ulterior, prin transferul minţii umane în roboţi, fără intervenţie chirurgicală, oamenii să fie capabili să îşi părăsească corpurile, ca pe nişte învelişuri devenite inutile, şi să continue să trăiască în mintea roboţilor.

Proiectul poară numele de Avatar, fiind botezat după faimosul film al lui James Cameron, în care acţiunea se desfăşoară întră-un viitor în care soldaţii şi oamenii de ştiinţă folosesc controlul mintal asupra corpurilor unor indivizi dintr-o altă specie şi dintr-o altă lume.

Următoarea provocarea a oamenilor de ştiinţă va fi aceea de a crea corpuri noi pentru minţile oamenilor. Va fi nevoie de o interfaţă creier-maşină pentru a permite controlul şi un sistem de asistenţă a creierului pentru a asigura supravieţuirea acestuia fără restul corpului.

Istkov speculează că, la început, sistemul se va dovedi important pentru persoanele cu handicap şi pentru cele suferă de boli incurabile.

"A treia etapă va fi aceea a realizării unui creier uman artificial, un mediu computerizat în care mintea umană să poată fi transferată", a declarat antreprenorul.

Scopul final este acela de a integra mintea în corpuri holografice, lucru care ar avea o multitudine de avantaje - precum posibilitatea de a trece prin pereţi şi de a se deplasa cu viteze uimitoare.

Rusul vrea acum să colaboreze cu DARPA (o agenţie a Departamentului Apărării al Statelor Unite, cu are rol de a dezvolta noi tehnologii pentru forţele armate), care desfăşoară cercetări în acest domeniu, lucrând la un proiect ce ar permite soldaţilor să controleze, cu ajutorul minţii, roboţi care ar acţiona în locul soldaţilor umani, pe câmpul de luptă.

Vindecarea orbirii este mai aproape de realitate după o reuşită extraordinară a cercetătorilor britanici

Posibilitatea de a anula orbirea este mult mai aproape de realitate, anunţă o echipă de cercetători britanici.

Un studiu efectuat pe animale ce a fost publicat în jurnalul ştiinţific Nature Biotechnology a demonstrat că regiunea ochiului care detectează lumina poate fi reparată cu ajutorul celulelor stem.

Cercetătorii de la Moorfields Eye Hospital şi de la University College London afirmă că testele pe oameni devin, pentru prima dată, o idee realizabilă.

Experţii afirmă că este o „reuşită extraordinară” şi „un pas uriaş” în acest domeniu.

Fotoreceptorii sunt celulele din retină ce reacţionează la lumină şi care o convertesc într-un semnal electric ce poate fi transmis către creier.

Totuşi, aceste celule pot muri în urma unor anumite cauze ce provoacă orbirea, cum ar fi degenerarea maculară asociată îmbătrânirii sau în urma afecţiunii Stargardt.

În prezent se efectuează deja teste pe oameni în care celulele stem sunt folosite pentru a înlocui celulele de „susţinere” din ochi ce menţin fotoreceptorii în viaţă.

Acum, cercetătorii din Londra au demonstrat că este posibilă chiar înlocuirea fotoreceptorilor, deschizând astfel calea spre eliminarea orbirii.

Cercetătorii au folosit o tehnică nouă pentru a construi retine în laborator. Aceasta a fost folosită pentru a colecta mii de celule stem, ce au fost stimulate să se transforme în fotoreceptori, aceştia fiind ulterior injectaţi în ochii unor şoareci orbi.

Studiul a arătat că aceste celule se pot integra în arhitectura existentă a ochiului, începând să funcţioneze.

Cu toate acestea, eficacitatea lor este încă destul de scăzută. Din cele 200.000 de celule transplantate, doar 1.000 s-au integrat cu restul ochiului.

„Cercetarea noastră arată că fotoreceptorii pot fi transplantaţi din celule stem embrionice şi ne oferă o cale prin care să realizăm acest lucru la oameni. De aceea suntem atât de entuziasmaţi, pentru că realizarea testelor pe oameni în 5 ani devine un obiectiv realist”, a comentat profesorul Robin Ali, coordonatorul acestui studiu.

Ochiul constituie unul dintre cele mai avansate domenii pentru cercetările cu celule stem. Mecanismul este relativ simplu, deoarece celulele ce percep lumina trebuie doar să transmită mesajul electrică către o altă celulă pentru ca mesajul să ajungă la creier, spre deosebire de eforturile de a combate demenţa, caz în care celulele ar trebui să interacţioneze cu un număr mult mai mare de celule prezente în toate regiunile creierului.

De asemenea, sistemul imunitar este foarte slab în zona ochiului, astfel că riscul ca transplantul să fie respins este mult mai mic. De asemenea, câteva celule pot duce la o diferenţă uriaşă în ochi. Zeci de mii de celule stem în ochi pot duce la îmbunătăţirea vederii, însă acest număr de celule stem nu ar permite regenerarea unui organ mult mai mar, cum ar fi ficatul.

„Cred că au făcut un pas uriaş cu acest studiu, însă eficienţa este încă prea scăzută pentru a putea folosi această tehnică pe oameni”, a comentat profesorul Chris Mason de la University College London. „În acest moment, numerele sunt reduse, astfel că este nevoie de ceva efort pentru a creşte eficacitatea tehnicii. După aceea, întrebarea devine «poate fi efectuat acest transplant la oameni?»”, a adăugat Mason. „Dar cred că este o reuşită extraordinară care poate conduce la terapii celulare şi care ne va oferi cunoştinţe sporite despre cum putem vindeca orbirea”, a concluzionat profesorul.

De asemenea, dr. Marcelo Rivolta de la Universitatea Sheffield a comentat că studiul reprezintă „un pas uriaş” înainte în ceea ce priveşte tratarea orbirii şi ar putea avea consecinţe semnificative asupra tuturor cercetărilor cu celule stem.

Terra, aşa cum nu ai mai văzut-o: NASA a fotografiat Pământul de la 1,5 miliarde de km distanţă (GALERIE FOTO)

În noile fotografii date publicităţii de NASA, planeta noastră apare ca un mic punct albastru umbrit de spectaculoasele inele ale planetei Saturn.

Punctul ce reprezintă planeta noastră este atât de mic, încât ar fi greu de zărit dacă nu am şti exact unde trebuie să privim.

Imaginile au fost realizate pe 19 iulie de sonda Cassini, ce se găseşte pe orbita planetei Saturn. La momentul realizării fotografiilor, Cassini se afla la o distanţă de aproximativ 1,445858 miliarde de kilometri de planeta noastră.

Pământul apare rareori în fotografiile realizate de Cassini, deoarece din perspectiva navetei planeta noastră se găseşte prea aproape de Soare pentru a putea fi fotografiată (la fel ca oamenii, naveta Cassini nu poate «privi» prea mult spre Soare fără a suferi daune).

Vineri, însă, Saturn s-a mutat între Cassini şi soare, astfel că naveta se afla în umbră şi putea să privească înapoi spre partea interioară a sistemului solar fără a risca defectarea detectoarelor cu care sunt dotate camerele sale. Mulţumită geometriei orbitale, inelele lui Saturn erau totodată luminate de soare, oferind navetei Cassini oportunitatea rară de a fotografia praful din aceste inele în detaliu.

Imaginile de pe Messenger sunt ceva mai puţin spectaculoase decât cele de pe Cassini, fotografiile fiind realizate în aceeaşi zi, pe 19 iulie 2013.

„Imaginile realizate de Cassini ne reamintesc cât de mică este planeta noastră în imensitatea spaţiului şi este totodată o mărturie ce atestă ingeniozitatea cetăţenilor acestei mici planete, ce au trimis o navetă robotică la o distanţă aşa de mare de casă pentru a studia Saturn şi pentru a fotografia Terra”, a comentat Linda Spilker, un cercetător ce lucrează în cadrul proiectului Cassini în cadrul Jet Propulsion Laboratory.

Cercetătorii au identificat cele două vârste la care oamenii ating cel mai înalt nivel al fericirii

Oamenii sunt cel mai fericiţi, atingând cel mai înalt nivel de satisfacţie în viaţă, la vârstele de 23 de ani şi de 69 de ani, afirmă autorii unui studiu publicat recent, informează time.com.

Acest studiu care a identificat cele două vârfuri de satisfacţie din viaţa oamenilor, realizat de Center for Economic Performance de la London School of Economics, a fost efectuat pe un număr de 23.161 de participanţi, cu vârste cuprinse în intervalul 17-85 de ani.

Potrivit autorilor studiului, după vârsta de 23 de ani, nivelul de fericire cunoaşte un declin care continuă până în jurul vârstei de 50 de ani. Apoi, după 55 de ani, curba fericirii începe din nou să crească, urmând o traiectorie ascendentă, marcată de un nou vârf la vârsta de 69 de ani, şi începe din nou să scadă după împlinirea vârstei de 75 de ani.

Traiectoria acestui grafic al fericirii nu trebuie însă să fie considerată ca un fapt general şi obligatoriu, întrucât atitudinea mentală a fiecărei persoane joacă un rol foarte important.

Un alt studiu recent, publicat în Journal of Research in Personality, realizat pe parcursul a aproape patru decenii, pe câteva zeci de mii de persoane în vârstă de cel puţin 16 ani, a evidenţiat faptul că oamenii extrovertiţi, în special tinerii adulţi stabili din punct de vedere emoţional, tind să fie mai fericiţi atunci când ajung la vârsta pensionării, în comparaţie cu tinerii adulţi care sunt rezervaţi sau care au avut parte de o adolescenţă turbulentă din punct de vedere emoţional.

Cercetătorii americani au subliniat faptul că aceste informaţii reprezintă câteva tendinţe, nu adevăruri garantate, întrucât principiul judecăţii sănătoase în privinţa fericirii şi a sănătăţii psihologice se aplică cu adevărat în viaţa de zi cu zi: oamenii ar trebui, deci, să identifice acele lucruri care îi fac să fie fericiţi şi să încerce să schimbe circumstanţele care îi fac nefericiţi, pentru a avea o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă.