Ce trebuie să mănânci pentru a-ţi reduce riscul de atac cerebral?

Oamenii de ştiinţă anunţă că oamenii îşi pot reduce riscul de a suferi de una dintre principalele cauze ale dizabilităţilor şi ale decesului în lumea dezvoltată, accidentul vascular cerebral, printr-o dietă bogată în fibre.

Cercetătorii au descoperit că fiecare 7 grame de fibre în plus în dieta zilnică duc la o reducere cu 7% a riscului de a suferi un atac cerebral. Această cantitate de fibre se regăseşte într-o porţie de paste din grâu integral plus două porţii de fructe sau legume.

Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Universitatea Leeds din Marea Britanie, care au analizat opt studii asupra dietei şi atacului cerebral ce au fost efectuate între 1990 şi 2012. Fibra alimentară este o substanţă de origine vegetală ce nu este digerată de către enzimele din tubul digestiv.

Rezultatele cercetării se bazau pe cantitatea totală de fibră din dietă şi nu distingeau între fibra solubilă şi fibra insolubilă. „Un consum mai mare de alimente bogate în fibre, precum cerealele integrale, fructele, legumele şi nucile este un lucru important pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei cu risc mai mare de a suferi de un atac cerebral, cum sunt persoanele supraponderale, fumătorii şi cei cu hipertensiune”, a explicat Diane Threapleton, coordonatoarea studiului publicat în jurnalul ştiinţific Stroke.

Există două tipuri de accidente vasculare cerebrale: accidentul vascular cerebral ischemic are loc atunci când vasele de sânge devin blocate şi nu mai transportă sânge către creier, iar accidentul vascular cerebral hemoragic are loc atunci când un vas de sânge din creier se rupe. Ambele distrug celule nervoase din creier, lucru ce poate fi fatal sau care poate duce la dizabilităţi grave. Statisticile arată că în România are loc un deces prin infarct cerebral sau infarct de miocard la fiecare 10 minute.

Icona Vulcano, cel mai nou supercar de 900 CP

Industria auto şi mai ales segmentul supercarurilor se va îmbogăţi în curând cu un nou membru. Botezat Vulcano, modelul a fost conceput de Icona Design şi desenat la un studio din Shanghai, locaţia în care brandul îşi are sediul.

Icona Vulcano nu este doar un supercar, ci un supercar hibrid. În momentul lansării, acesta va dispune de un propulsor V12 montat frontal care va fi asistat îndeaproape de doua motoare electrice ce vor dezvolta un total de 900 de cai putere. Un alt lucru interesant legat de acest model constă în faptul ca trenul de propulsie a fost dezvoltat de Claudio Lombardi, fostul director tehnic Ferrari. 

Sprintul de la 0 la 200 km/h se va înregistra în mai puţin de 10 secunde, iar viteza maximă se va cifra la 350 km/h. "Vulcano este o evoluţie a limbajului de design al lui Icona Fuselage", a declarat Samuel Chauffart, directorul de design Icona. 

Supercarul Icona Vulcano va debuta în luna aprilie, în cadrul Salonului Auto de la Shanghai, acelaşi loc in care a fost dezvelit şi precedentul concept, Icona Fuselage. 

Un experiment revoluţionar, care va începe pe data de 2 aprilie 2013, va arăta ce şanse avem să colonizăm alte planete

Pot creşte plante pe Lună sau pe Marte? Înfiinţarea unor colonii umane pe aceste corpuri cereşti - un proiect de viitor la care se lucrează deja - va depinde de asigurarea resurselor alimentare la faţa locului, prin cultivarea plantelor. Dar mai întâi trebuie să ştim dacă aceste lumi au tot ce le trebuie pentru a permite creşterea plantelor terestre, cu doar un mic ajutor din partea omului.

Pionierul acestui experiment este Wieger Wamelink, un ecolog care lucrează la Alterra - Wageningen UR,  un centru de cercetări din Olanda. 

El şi echipa sa intenţionează să verifice dacă solul de pe alte corpuri cereşti are calităţile necesare pentru a permite supravieţuirea plantelor terestre.

Primele experienţe se vor referi la cultivarea plantelor pe Lună, deoarece compoziţia solului selenar este deja cunoscută, în urma analizelor realizate pe mostrele aduse din cele câteva expediţii umane pe Lună. Oamenii de ştiinţă vor studia substratul pentru a afla dacă are compoziţia potrivită ori dacă îi lipsesc anumite elemente esenţiale pentru plante - un studiu care nu a mai fost întreprins anterior.

Treptat, pe măsură ce vom afla mai multe lucruri despre Marte, şi solul marţian va fi inclus în analize, chiar dacă nu avem încă mostre, ci doar datele furnizate de misiunile fără echipaj uman trimise pe Marte, precum Curiosity.

Cercetătorii vor compara cerinţele de cultură ale diferitelor plante cu compoziţia solului de pe Lună şi Marte. Apelând la o baza de date ce cuprinde 25 de caracateristici abiotice necesare pentru creşterea optimă a diferitelor specii de plante, se poate calcula dacă o anumită specie ar supravieţui sau nu plantării în solul selener ori marţian.

Se porneşte de la premisa că va exista atmosferă, realizată artifical, în interiorul unor construcţii din colonie; se presupune, de asemenea, că va fi disponibilă apa. Plantele ar produce oxigen (în urma fotosintezei) şi ar recicla dioxidul de carbon, creând, în cele din urmă, un fel de ecosistem.

Un alt aspect al experimentului va consta în plantarea efectivă a unor răsaduri de diferite specii vegetale într-un substrat artificial ce imită solul selenar sau marţian, substrat furnizat de NASA. Creşterea plantelor în aceste condiţii va fi comparată cu creşterea aceloraşi specii de plante în sol obişnuit, de pe Pământ.

Primele culturi experimentale de acest tip vor fi plantate în sere pe data de 2 aprilie 2013.

Cum să prinzi un asteroid: NASA dezvăluie detalii despre planul său de a captura un astfel de obiect spaţial

Agenţia spaţială americană plănuieşte să captureze asteroidul cu ajutorul unei plase gigantice şi să-l aducă aproape de Lună - îndeajuns de aproape pentru ca exploratorii să-l poată vizita!
NASA are de gând să ceară finanţarea acestui proiect îndrăzneţ, care a fost sugerat anul trecut de specialiştii de la California Institute of Technology (CalTech). Este vorba despre capturarea unui asteroid de aproximativ 500 de tone cu ajutorul unei nave spaţiale fără pilot, smulgerea lui de pe orbita proprie şi mutarea lui pe o nouă orbită, aproape de Lună.

Proiectul ar putea costa, în total, 2,65 de miliarde $ şi s-ar putea întinde pe o perioadă de 10 ani.

Proiectul întocmit de specialiştii de la CalTech sugerează că aducerea unui asteroid de 500 de tone mai aproape de Pămpânt le-ar oferi astronauţilor o destinaţie „unică, semnficativă şi accesibilă” pentru misiunile spaţiale din următorii ani. Scopul final este punerea la punct a unor tehnologii care să permită exploatarea resurselor minerale ale asteroizilor.

Planul are în vedere o misiunie integral robotizată care să localizeze şi să captureze un asteroid apropiat de Pământ (sau NEA - Near Earth Asteroid), cu un diametru de cca. 7 metri şi o masă de aproximativ 500 de tone.

Oamenii de ştiinţă speră că o astfel de bucată de rocă, de dimensiuni relativ modeste, ar putea conţine până la 100 de tone de apă, 100 de tone de compuşi bogaţi în carbon, 90 de tone de metale şi 200 de tone de silicaţi.

Iată principalele puncte ale planului:

• o navă spaţială de 18 tone va fi lansată cu ajutorul unei rachete Atlas V şi va utiliza atracţia gravitaţională a Lunii pentru a se lansa spre ţintă, în spaţiul interplanetar.
• odată ajunsă acolo, nava va desfăşura un sac gonflabil enorm în care va învălui asteroidul, făcând în acelaşi timp manevre de stabilizare care să-i menţină poziţia în ciuda oricăror rotiri ale „prăzii”.
• mai multe „şireturi” vor fi apoi strânse, pentru a închide gura sacului şi a ataşa strâns nava de asteroid.
• deoarece a mişca un astfel de obiect masiv ar necesita un consum enorm de combustibil, care ar fi greu de transportat la bordul navei, savanţii au imaginat o altă metodă bazată pe utilizarea aşa-numitelor propulsoare ionice, dispozitive care creează forţă de tracţiune prin accelerararea ionilor (atomi sau molecule încărcate electric). Aceste dispozitive creează o forţă de tracţiune foarte slabă, comparativ cu motoarele convenţionale cu combustibil chimic, dar ajung să de naştere unui impuls specific foarte mare accelerând ionii ejectaţi până la viteze foarte mari. Pentru accelerare, este utiliizată energia electrică furnizată de panouri solare.

Cu acest mod de propulsie, nava şi încărcătura vor porni în călătoria spre Lună, planificată să dureze între 2 şi 6 ani.

Este războiul parte din natura umană?

Comportamentele războinice nu erau deloc frecvente în societăţile umane de vânători-culegători, iar crimele în rândul grupurilor nomade erau comise cel mai adesea din cauza unor dispute personale sau pentru femei, afirmă autorii unui studiu finlandez.

Studiul lor, publicat în revista americană Science, sugerează că originile războaielor nu sunt, aşa cum credeau anumiţi cercetători, înrădăcinate în modul de viaţă al acelor grupuri de vânători-culegători.

Comportamentele războinice erau, în schimb, mult mai prezente în comunităţile sedentare care ştiau cum să îşi cultive terenurile pentru a-şi procura hrana.

Pentru a ajunge la aceste concluzii despre modul de viaţă al oamenilor, înainte de sosirea colonizatorilor şi a misionarilor, oamenii de ştiinţă au examinat o renumită bază de date care conţine informaţii valoroase despre 186 de civilizaţii din lumea întreagă.

Douglas Fry şi Patrick Soderberg de la Universitatea Abo Akademi din Finlanda au ales să se concentreze doar asupra datelor despre cele mai vechi civilizaţii, care nu foloseau cai şi care nu erau sedentare: ei au studiat astfel 21 de societăţi umane primitive.

Printre civilizaţiile studiate se aflau comunitatea Montagnais (Canada), populaţiile indigene din Insulele Andaman (India), Botocudos (Brazilia) şi triburile !Kung (Botswana, Angola şi Namibia).

Informaţiile analizate se referă la 148 de evenimente mortale. Din cele 138 de morţi în care circumstanţele "nu erau ambigue", 55% implicau un singur criminal şi o singură victimă, potrivit acestui studiu.

În majoritatea cazurilor - 85% -, criminalul şi victima sa proveneau din aceeaşi civilizaţie. Agresorii erau cel mai adesea bărbaţi (în 96% din cazuri).

"Cele mai multe dintre agresiunile mortale erau doar omucideri, comise uneori în urma unor certuri, înregistrându-se doar o minoritate de acte de război", afirmă cercetătorii finlandezi.

Motivele crimelor variază, de la răzbunare (11,5% din cazuri), la dispute legate de o femeie (9,5%), iar 6,1% din cazuri vizau uciderea unei femei de către soţul ei. Aproximativ 22% dintre omucideri erau asociate cu disputele personale, însă foarte rar cauza atacului a avut legătură cu un conflict care implică o resursă naturală, precum un pom fructifer (1,4%).

Studiul finlandez a fost însă pus sub semnul întrebării de alţi cercetători, care consideră că metoda utilizată - bazată doar pe cele mai vechi date - se dovedeşte puţin fiabilă.

"Problema cu aceste date, cele mai vechi, constă în faptul că ele sunt adeseori incomplete", afirmă Raymond Hames, profesor de antropologie la Universitatea Nebraska din Statele Unite.

Alte studii au evidenţiat în trecut existenţa mai multor comportamente războinice în societăţile de vânători-culegători.